Povestea Cetății Enisala Heracleea încununată cu ape
In postarea de astăzi, nu vom povesti despre Deltă sau Dunăre așa cum vă așteptați, ci mai degrabă vom povesti despre Cetatea Enisala Heracleea ce se află așezată pe colina unuia dintre dealurile calcaroase poziționate în zona lacurilor Razim și Babadag. Iar pentru a ne face o imagine de ansamblu despre această cetate în paragrafele de mai jos o să creionăm rând pe rând istoria și poveștile acestei cetăți.
Etimologia cuvântului Enisala
Conform datelor oficiale etimologia cuvântului Enisala reprezintă denumirea cetății și provine de la cuvintele din limba turcă – yeni sale – care înseamnă și reprezintă „Noua Vestire”. Fără doar și poate denumirea de Enisala a fost împrumutată și de localitatea, satul din jurul acestei cetăți ce aparține comunei Sarichioi din județul Tulcea, Dobrogea, România.
Istoria și Poveștile Cetății Enisala Heracleea
Ruinele acestei fortăreți medievale au mai fost cunoscute de-a lungul timpului drept ruinele de la Enisala, Enișal, Eracleea sau în timpuri și mai străvechi cunoscute sub numele de Herakleea. De altfel ruinele acestea sunt poziționate la o distanță de circa 2 Km de localitatea Enisala, pe unul dintre dealurile care se află în zona lacurilor Razim și Babadag, acest deal fiind unul calcaros.
Primele cercetări arheologice au început prin anul 1939 și de asemenea au continuat cu mici întreruperi și în perioada anilor 1970 – 1998. Iar rolul pe care l-a avut această cetate se pare că a fost ceva mai mult decât cel administrativ.
Tot aici au fost descoperite toporiști de piatră șlefuite, obiecte de ceramică, dar și oase de mamut pe semne că aici viața acestei populații s-a desfășurat încă din perioada pe care noi o numim preistorie.
Responsabili pentru ridicarea cetății Herakleia (Enisala)au fost pe rând Imperiul Bizantin și mai apoi Republica Genova. Imperiul Bizantin a fost interesat de ridicarea unei astfel de cetăți în mijlocul acelui sistem de fortificații din nordul Dobrogei, având orientarea spre mare, cu scopul de a controla traficul naval.
Mai apoi Republica Genova, care dispunea de sume mari de bani câștigate din comerț, și-a dorit ridicarea și conservarea acestei cetăți având în vedere că Republica Genova era deținătoarea monopolului navigației pe Marea Neagră. Și tot aici ca o caracteristică aparte a acestei cetăți sunt turnurile poligonale.
De asemenea o bună parte din cetate a putut fi conservată și restaurată, iar aici amintim de zidurile de incintă, tunurile și bastioanele cetății care se păstrează în cea mai mare parte pe o înălțime de circa 5 – 10 metri. Însă piesa de rezistență care atrage privirile tuturor se referă la bastionul porții principale, care este de origine orientală având o arcadă dublă, aceasta fiind întâlnită frecvent în Evul Mediu și realizată de constructorii bizantini.
Cetatea Enisala a fost pentru prima dată menționată cu numele de Yeni-Sale în secolul al XV-lea, în cronica lui Sukrullah. În anul 1421 cetatea a căzut în mâinile turcilor, după ce inițial aceasta a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești. Mai apoi după anul 1484 Cetatea Enisala a fost părăsită, deoarece nu mai prezenta interes pentru Imperiul Otoman.
Prin anul 1741 aproximativ 1600 de familii de lipoveni s-au stabilit în toate localitățile din jurul acestei cetăți. Bineînțeles aceștia adăugându-se la familiile existente de greci, români, bulgari, tătari, turci și cherchezi.
În concluzie, am putea spune despre Cetatea Heracleea Enisala că este încununată cu ape, iar fiecare apus pe care îl puteți vedea de aici veți avea senzația că soarele coboară din cer și sărută ruinele cetății, mai exact, priveliștea de aici vă poate duce cu gândul la acele locuri pe care doar îndrăgostiții le știu și le cunosc așa cum ar trebui.
