Mânăstirea Curtea de Argeș și legenda din spatele ei
Cocoțată pe un vârf de deal, Mânăstirea Curtea de Argeș dăinuie în toată splendoarea ei pentru a ne spune tuturor povestea începuturilor sale. Și cum asta nu era de ajuns mândra Mânăstire a avut parte și de câteva schimbări majore de-a lungul zecilor de ani, căci fiecare domnitor și mai apoi regele Carol și-a dorit să lase o amprentă strămoșilor săi.
Cu toate astea nu ai cum să nu te bucuri de toată splendoarea și grandoarea acestei mânăstiri pe care o poți descoperi atât la exterior, cât și la interior. Demnă de familia regală, Mânăstirea te așteaptă și astăzi să-i calci pragurile și să iei parte la miracolul ce a stat la baza facerii ei și nu numai atât.
Și cum prea bine știți în spatele Mânăstirii Curtea de Argeș se află o multitudine de legende și de povestiri care nu doar îi confirmă existența, ci mai mult decât atât îi dau și acel aer magic de care poți avea parte în momentul în care ești pregătit să vizitezi o asemenea mânăstire cu o astfel de încărcătură. Dar pentru a aprofunda mai bine povestea acestei mânăstiri trebuie să privim mai în detaliu istoria acesteia pe care vă invit să o parcurgeți în paragrafele următoare.
Mânăstirea Curtea de Argeș
Este deja cunoscut faptul că încă din cele mai vechi timpuri, cel care a pus bazele Mânăstirii Curtea de Argeș este nimeni altul decât Neagoe Basarab. Principalul motiv care a dus la materializarea acestei mânăstiri a fost dorința domnului Neagoe Basarab de a avea un loc de rugăciune creștin, dar și un loc dedicat curții domnești și a familiei domnitorului.
Cum Țara Românească a fost amenințată deseori de către Imperiul Otoman, domnitorul a fost nevoit să recurgă la câteva artificii și chiar să-l mintă pe sultan pentru a putea aduce la Curtea Domnească materialele necesare ridicării acestei mânăstiri, dar și vestita marmură din arhipelagul grecesc, aceasta fiind utilizată doar pentru moscheile turcești. De altfel construcția mânăstirii a durat aproximativ cinci ani, mai exact din anul 1512 până în anul 1517.
De asemenea tot aici trebuie să mai adăugăm că ridicarea mânăstirii s-a realizat cu piatră de Albești. La realizarea acestei fastoase construcții au participat cei mai buni meșteri și zidari, în frunte cu meșterul Manole, având în vedere că acesta era constructor-șef. Și cum era de așteptat sfințirea acestei mândre catedrale s-a desfășurat în ziua de 15 august, de Adormirea Maicii domnului, iar evenimentul a fost condus de către Patriarhul Teolipt.
Pentru cei care sunt atrași de măreția din interiorul mânăstirii trebuie să cunoască faptul că pictura interioară a acesteia a fost realizată de către zugravul Dobromir. Astfel pictura a fost terminată abia în anul 1526, pe timpul domniei lui Radu de la Afumati (1522 – 1529), acesta fiind de fapt și de drept ginerele lui Neagoe Basarab. Puțini sunt aceea care știu că pentru a scăpa construcția bisericii de devastările trupelor otomane, pe zidurile exterioare ale acestei mânăstiri s-au cioplit versete din coran.
În urma celor două incendii din anii 1866, respectiv 1867s-au distrus clădirile seminarului, dar și locuințele, paraclisul și turnul de intrare. Bineînțeles biserica a avut parte și de o perioadă de restaurare (1875 – 1886), aceasta fiind restaurată de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy la inițiativa lui Carol I.
Schimbările survenite în perioada de restaurare, cu precădere la interior – unde structura a fost schimbată radical, au dus la diminuarea valorii istorice a acestei catedrale. Catedrala episcopală este, fără doar și poate, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara Românească. Având în vedere că restaurarea bisericii s-a terminat în anul 1886, tot la acea dată s-a început construirea palatului regal din latura de est a complexului și care mult mai târziu a fost transformat în palat episcopal.
Tot în timpul regelui Carol I această catedrală a fost transformată în necropolă pentru întreaga familie regală a României. De asemenea pe lângă binecunoscutele morminte regale, tot la Mânăstirea Curtea de Argeș se află și moaștele Sfintei Filofteia.
Mai aproape de zilele noastre, în anul 2009 s-a început construcția unei noi catedrale având drept scop amplasarea mormintelor membrilor familiei regale a României, dar și moaștele Sfintei Filofteia. Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș a fost sfințită pe data de 7 decembrie 2018, iar anterior au fost înmormântați regina Ana la data de 13 august 2016, și regele Mihai la data de 16 decembrie 2017.
Tot aici la Curtea de Argeș au fost înmormântați printre alții și Neaboe Basarab, Doamna Despina, Radu de la Afumați și sotia sa, Ruxandra, dar și printre cei mai cunoscuți membrii ai familiei regale precum Carol I, Elisabeta, Ferdinand I, Maria, Carol al II-lea. Așadar în timpul călătoriei din Țara Românească din anul 1657, călătorul sirian Paul de Alep a vizitat și catedrala Mânăstirii, considerând că aceasta este una dintre minunile lumii.
Legenda Meșterului Manole și a Mânăstirii Curtea de Argeș
Spusă de foarte multe ori în diferite variante, legenda, printre multe altele, are și un sâmbure de adevăr, căci așa cum știm din popor „foc fără fum nu iese”. Meșterul Manole era de fapt constructorul șef pe care s-a bazat Neagoe Basarab pentru a construi una dintre moscheele pe care sultanul de la acea vreme l-a pus să o construiască.
De altfel pe Manole îl chema Manoli din Niaesia și era armean, iar aceast lucru se reflecta în construcția arhitecturală având în vedere elemente de arhitectură armeană și georgiană. Din cauza neînțelegerilor pe care le avea meșterul Manoli cu meșterii locali, Ana decide să se sinucidă. Iar la baza celor doua turle răsucite spre cer Manole decide să o zidească pe Ana și pe prunc, semnificația fiind aceea că sufletele acestora s-a ridicat la cer.
În timpuri îndepărtate în apropierea fântânii dinaintea locașului de cult exista și un izvor care în timp a secat, iar în prezent nu se mai știe de existența lui. Se presupune că atât izvorul, cât și fântâna erau dedicate lui Manole.
Poate că o bună parte dintre voi cei care citiți aceste rânduri ați vizitat deja Mânăstirea Curtea de Argeș, dar poate că neavând atât de multe date la îndemână nu i-ați dat o mai mare importanță. Căci indiferent ce părere veți avea despre grandioasa construcție, aceasta reprezintă dovada vie a vremurilor de altă dată. Totodată trebuie să avem în vedere că acest monument arhitectural îmbină istoria, dar și spiritualitatea, credința în Dumnezeul Atotputernic.